Florin Piersic, Dorel Vișan și președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, au semnat o Declarație Comună prin care cer păstrarea numelui poetului Octavian Goga pe frontispiciul Bibliotecii Județene Cluj. Gestul vine ca răspuns la un proces intentat de Asociația pentru Prevenirea și Combaterea Antisemitismului și Legionarismului împotriva Consiliului Județean Cluj. Miza e simplă și, în același timp, extrem de aprinsă: poate fi șters numele unui om din istoria publică a unui oraș pentru ce a făcut în ultimii doi ani din viață?
Procesul a pornit de la cererea asociației ca numele lui Goga să fie eliminat definitiv de pe clădirea bibliotecii. Octavian Goga a fost prim-ministru al României între decembrie 1937 și februarie 1938, un guvern de scurtă durată, dar cu o legislație cu caracter antisemit adoptată în acea perioadă. Asociația invocă legislația actuală privind combaterea antisemitismului și simbolurile legate de regimuri extremiste. Argumentul nu e lipsit de greutate — legile române și europene în domeniu sunt clare și au dus deja la decizii similare în alte state. Și totuși, situația de la Cluj nu e atât de simplă pe cât pare la prima vedere.
Cine a semnat declarația și ce cer intelectualii clujeni
Signatarii declarației din 23 aprilie 2025 — printre care istoricul Ioan Bolovan, scriitorii Horia Bădescu și Constantin Cubleșan, arhitectul Ionel Vitoc și colectivul revistei „Orașul” — subliniază că Goga a fost, înainte de toate, poetul Unirii. A scris versuri care au circulat în Transilvania ocupată când românii nu aveau dreptul să-și spună limba cu glas tare și a militat pentru cauza națională zeci de ani. Declarația citează explicit: „A pedepsi un astfel de om, care s-a identificat cu năzuințele cele mai ardente ale neamului său, ni se pare o greșeală impardonabilă pe care nici cei mai perfizi ideologi ai sovietizării țării nu au comis-o.”
E o formulare dură. Tocmai duritatea ei arată cât de profund se simte amenințată această categorie de intelectuali. Pe lângă Piersic și Ioan-Aurel Pop, lista include și nume precum Mircea Popa, Viorel Hodiș, Radu Munteanu, Emanuel Petran și Doru Pamfil — o mobilizare care depășește cu mult cercul activist obișnuit.
Cele două logici care se ciocnesc în instanță
Procesul pune față în față două poziții care refuză să se reconcilieze. Prima spune că o instituție publică nu poate purta numele unui om a cărui activitate politică a inclus măsuri discriminatorii, indiferent de restul biografiei. A doua spune că judecarea unui om prin prisma a doi ani dintr-o viață de șapte decenii e o reducție periculoasă, mai ales când acea viață a contribuit documentat la construcția statului național. Ambele au argumente reale. Ceea ce lipsește e un cadru instituțional care să le cântărească fără partizanat.
Declarația acuză o „interpretare abuzivă a legii” și o aplicare „zeloasă și fără discernământ” a unor prevederi care riscă să producă fisuri sociale în loc să vindece răni istorice. Faptul că Florin Piersic a semnat acest document are o greutate simbolică aparte. La 90 de ani, actorul e, pentru publicul larg, o figură deasupra disputelor politice. Prezența lui nu schimbă argumentele juridice, dar schimbă vizibilitatea dezbaterii și semnalează că oameni fără niciun interes politic direct se simt suficient de îngrijorați ca să iasă public.
Ce urmează și de ce contează răspunsul instanței
Decizia finală aparține instanței. Dacă judecătorii admit acțiunea asociației, Consiliul Județean Cluj va fi obligat să șteargă numele de pe frontispiciu. Dacă o resping, procesul poate continua în apel. Calendarul nu e cunoscut public deocamdată, dar presiunea din ambele tabere va crește pe măsură ce termenele se apropie.
Dincolo de această clădire și de acest nume, miza reală e metodologia: cum decide o societate ce figuri istorice merită să ocupe spațiul public și cine are autoritatea să traseze acea linie. Fără un răspuns clar la această întrebare, litigii similare vor reapărea, la Cluj sau în altă parte — și de fiecare dată vor găsi aceleași două tabere la fel de convinse că au dreptate.
