Guvernul a pus în dezbatere publică un proiect de lege care poate duce la desființarea Poliției Locale în sute de comune și orașe mici din România. Condiția-cheie: dacă nu te poți finanța singur, nu mai ai dreptul să o menții. Iar pragul care decide totul e fix: 4.500 de locuitori.
Proiectul aparține Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației și vizează o restructurare completă a modului în care funcționează și se dimensionează Poliția Locală la nivel național. Nu e o ajustare minoră. E o schimbare de filozofie.
Condiții noi pentru a păstra Poliția Locală
Conform documentului aflat în consultare publică, unitățile administrativ-teritoriale cu mai puțin de 4.500 de locuitori nu vor putea înființa sau menține Poliție Locală decât dacă acoperă integral cheltuielile de funcționare din venituri proprii. Finanțarea nu poate veni din transferuri de la bugetul de stat sau județean — exclusiv din surse proprii, așa cum le definește legislația privind finanțele publice locale.
Și mai e ceva: chiar dacă o localitate mică reușește să îndeplinească această condiție financiară, numărul maxim de posturi rămâne limitat la trei polițiști locali. Aceste posturi pot fi folosite fie pentru activități clasice de poliție locală, fie pentru paza obiectivelor de interes județean. Realitatea e că marea majoritate a comunelor românești nu au capacitatea financiară să susțină o astfel de structură din venituri proprii. Multe trăiesc din transferuri și sume defalcate de la bugetul central. Pentru ele, proiectul înseamnă practic un singur lucru: desființare.
Raport nou între polițiști și populație: un polițist la 1.200 de locuitori
Proiectul introduce și o normă de încadrare: un polițist local la 1.200 de locuitori, valabilă pentru comune, orașe și municipii. Pentru județe și Municipiul București, limita propusă e de un polițist la 6.500 de locuitori. Concret, un oraș de 24.000 de locuitori ar putea avea maximum 20 de polițiști locali — indiferent câți are acum în organigramă.
Detaliul care schimbă tot: în București, raportul de 1 la 6.500 e aproape dublu față de cel aplicat municipiilor obișnuite. Capitala are circa 1,7 milioane de locuitori cu reședința, ceea ce ar permite un efectiv de aproximativ 260 de polițiști locali — o cifră care ar putea fi sub nivelul actual. Cifrele astea contează enorm, mai ales că multe primării urbane au angajat polițiști locali fără un criteriu național uniform, adesea sub presiuni politice locale.
Ce înseamnă reforma în practică pentru comunitățile mici
Poliția Locală a fost dintotdeauna o structură controversată. Creată pentru a descongesta Poliția Națională și a rezolva problemele de ordine la nivel de cartier sau comună, a ajuns în multe locuri să fie un instrument administrativ folosit discreționat. Efectivele variază haotic de la o localitate la alta, fără nicio legătură cu nevoile reale. O reformă care leagă existența și dimensiunea Poliției Locale de capacitatea financiară reală a autorităților locale e, în teorie, logică. Dacă nu poți plăti, nu angajezi.
Problema e că în România rurală, unde statul e deja slab prezent, dispariția Poliției Locale poate lăsa comunități întregi fără niciun fel de autoritate de ordine publică vizibilă la fața locului. Nimeni nu a vorbit deocamdată despre cum se acoperă golul. Nu există în proiect nicio prevedere legată de preluarea atribuțiilor de către Poliția Națională sau de vreo formă de cooperare intercomunitară. Proiectul se află în consultare publică, iar dacă legea trece în forma actuală, primăriile din localitățile mici vor trebui să ia o decizie grea — iar în cele mai multe cazuri, răspunsul va fi scris deja în bugetele lor.
