Donald Trump a anunțat retragerea completă a trupelor americane din Irak până pe 30 septembrie 2026, după o întâlnire la Casa Albă cu premierul irakian Ali al-Zaidi. Dar termenul-limită ascunde o miză mai grea decât retragerea în sine.
La prima vedere, anunțul pare un simplu exercițiu de comunicare politică. Trump confirmă un calendar deja negociat, premierul irakian dă asigurări despre suveranitate, toată lumea câștigă capital intern. Numai că termenul de 30 septembrie leagă retragerea militarilor americani de un angajament extrem de dificil al Bagdadului: dezarmarea milițiilor susținute de Iran.
Retragerea americanilor din Irak, pas cu pas din ianuarie 2026
Cei aproximativ 2.500 de militari americani care se mai aflau pe teritoriul irakian la începutul procesului de retragere nu au dispărut brusc. Reducerea a fost treptată. În ianuarie 2026, armata americană a predat baza Ain al-Assad forțelor irakiene — una dintre cele mai mari facilități folosite de SUA în această țară. După acea predare, militarii americani au rămas concentrați în câteva puncte: Erbil, zona aeroportului din Bagdad și Zona Verde a capitalei. Acum, și aceste poziții urmează să fie evacuate.
Trump a fost direct în declarațiile de la Casa Albă: „Nu considerăm că mai avem nevoie de prezență militară acolo. Suntem acolo pentru a ajuta Irakul dacă va avea nevoie, dar nu cred că acest lucru va fi necesar.” E un ton diferit față de retragerea din 2011, când administrația Obama lăsa deschisă ușa revenirii — ceea ce s-a și întâmplat în 2014, când ISIS a preluat controlul unor zone întinse și SUA a trimis din nou trupe. Trump pare să taie această opțiune cel puțin retoric, deși formularea „dacă va fi nevoie” lasă o fisură.
Dezarmarea milițiilor pro-iraniene, condiția care schimbă tot
Premierul Ali al-Zaidi a legat explicit retragerea americanilor de un alt scadențar: „Dezarmarea urmează să fie finalizată până pe 30 septembrie. Este o provocare uriașă, deoarece cele mai puternice miliții din țară resping această măsură. După această dată, grupările armate nu vor mai avea dreptul să existe.” Aceeași dată pentru două procese complet diferite ca dificultate. Retragerea trupelor americane e o operațiune logistică — complicată, dar previzibilă. Dezarmarea milițiilor pro-iraniene e o problemă politică și de securitate pe care Bagdadul nu a reușit să o rezolve în peste un deceniu.
Milițiile reunite sub umbrela Forțelor de Mobilizare Populară numără zeci de mii de luptători, au finanțare proprie, rețele economice și influență politică. Unele sunt integrate formal în structurile statului irakian, ceea ce face „dezarmarea” și mai complicat de definit. Autoritățile de la Bagdad recunosc deschis că implementarea va fi dificilă — ceea ce, tradus, înseamnă că termenul de 30 septembrie e mai degrabă o declarație de intenție decât un calendar realist. Asta nu înseamnă că anunțul e lipsit de sens: presiunea publică și calendarul asumat creează un mecanism de responsabilizare, chiar dacă imperfect.
Trump despre Iran și logica din spatele retragerii din Irak
Întâlnirea de la Casa Albă a produs și o declarație despre Iran care nu trebuie trecută cu vederea. Trump a afirmat că acțiunile militare americane „i-au eliminat Iranului aproape întreaga capacitate militară”, adăugând că Teheranul a ratat șansa unui acord: „Au tras primii și a fost o mare greșeală, pentru că noi am răspuns cu toată forța.” Afirmațiile sunt greu de verificat independent și au un evident caracter propagandistic intern, dar conturează logica din spatele retragerii: dacă Iranul e slăbit, prezența militară americană în Irak devine mai puțin necesară ca factor de descurajare.
Retragerea completă din Irak ar încheia o prezență militară americană care a început în 2003, a costat mii de vieți și trilioane de dolari și a transformat fundamental echilibrele din Orientul Mijlociu. Ce urmează după 30 septembrie depinde mai mult de ce face Bagdadul cu milițiile decât de logistica americană. Dacă dezarmarea rămâne pe hârtie, vidul de securitate lăsat de retragerea trupelor americane va fi umplut de altcineva — și nu va fi greu de ghicit de cine.
