Din noaptea de 2 spre 3 august 2026, Iașul a intrat în beznă. Autoritățile locale au decis să stingă iluminatul public de la miezul nopții, ca răspuns la starea de urgență energetică declarată de premier. Iașul este primul mare oraș din România care a luat o astfel de măsură, iar decizia ridică o întrebare serioasă: cine plătește prețul acestei economii?
Rămân luminate doar curțile spitalelor, pasajele subterane și câteva zone pietonale. Restul orașului, străzi, cartiere, bulevarde, se bazează exclusiv pe farurile mașinilor și pe semafoare. Estimarea primăriei: aproximativ 10 megawați economisiți în fiecare noapte. E o cifră semnificativă, dar pusă în balanță cu ce înseamnă să mergi acasă pe întuneric la două noaptea, capătă alt înțeles.
Ce a dus la stingerea iluminatului public în Iași
Starea de urgență energetică a fost declarată în august de premierul Ilie Bolojan, după ce producția națională de electricitate a scăzut brusc. Oprirea reactoarelor de la Cernavodă a agravat deficitul, iar autoritățile centrale au solicitat reducerea consumului în intervalul 20:00-23:00 și dincolo de el. Iașul a mers mai departe decât solicitarea centrală și a ales stingerea completă a iluminatului stradal de la miezul nopții.
E o decizie care se ia greu. Primarul Mihai Chirica știa că va primi critici. Dar logica din spate e simplă: iluminatul public consumă constant, noaptea, ore în șir, și reducerea lui produce un efect imediat și măsurabil. Zece megawați pe noapte înseamnă, la scara unei crize naționale, o contribuție reală, nu simbolică.
Cine suportă cel mai greu măsura de raționalizare
Reacțiile nu au întârziat. O parte din ieșeni înțeleg necesitatea și au ieșit chiar să vadă momentul în care orașul s-a stins, comparând experiența cu un Revelion pe dos. Fotografi amatori, curioși, tineri care au documentat bezna bruscă.
Doar că pentru alți ieșeni, situația nu e deloc pitorească. Femeile care lucrează în ture de noapte sunt cele mai vulnerabile. Cele care nu-și permit taxi la fiecare tură, care iau autobuzul sau merg pe jos prin cartiere unde iluminatul era deja slab și înainte de criză, spun că se simt în pericol. Primarul Chirica a răspuns acestei îngrijorări printr-un singur angajament concret: a cerut intensificarea patrulelor poliției și ale poliției locale în cartiere. E un gest necesar, dar insuficient dacă nu e urmat de prezență efectivă.
Ce urmează și ce ar trebui să ne îngrijoreze cu adevărat
România se află într-un teritoriu nou. Nu am mai trăit stingerea iluminatului public în orașe mari de la criza petrolului din anii ’70. Iașul a ales să fie primul. Asta înseamnă că alte orașe mari vor urmări cu atenție ce se întâmplă aici în următoarele săptămâni. Dacă măsura trece fără incidente grave, modelul se va extinde. Dacă apar probleme de siguranță documentate, dezbaterea se va complica.
Primăria Iași nu a comunicat un termen clar pentru ridicarea măsurii. Durata depinde de evoluția crizei naționale și de deciziile guvernului privind starea de urgență, cel mai probabil evaluate după mijlocul lunii august. Economia de energie e reală și necesară, dar costul ei nu trebuie să cadă exclusiv pe umerii celor fără mașini personale, care nu-și pot permite taxiuri în fiecare noapte. Solidaritatea energetică e dreaptă numai când e distribuită echitabil. Între timp, lanterna de pe telefon a devenit, brusc, un accesoriu de siguranță, nu de camping.