„Fiecare instanță i-a respins acțiunea ca fiind nefondată și neîntemeiată.” Niculina Stoican, după verdictul din 10 februarie 2026.
Înalta Curte de Casație și Justiție a pus capăt, pe 10 februarie 2026, unui litigiu care a ținut lumea muzicii populare românești în tensiune timp de cinci ani. Instanța supremă a respins definitiv recursul formulat de Olguța Berbec în dosarul privind melodia „Dragoste veche și nouă” și a confirmat deciziile anterioare ale Tribunalului și Curții de Apel București. Concluzia tuturor celor trei instanțe: piesa aparține patrimoniului folcloric și nu poate fi revendicată de nimeni ca operă originală.
Procesul de plagiat care a durat cinci ani
Disputa a pornit în 2021, când Olguța Berbec a susținut că este autoarea liniei melodice și a versurilor piesei, invocând o înregistrare la UCMR-ADA. A solicitat recunoașterea drepturilor de autor și constatarea unui plagiat. De cealaltă parte, Niculina Stoican a argumentat constant că melodia provine din folclorul românesc — o creație colectivă, transmisă oral, care nu poate deveni proprietatea unui singur artist.
Și mai e ceva care contează în acest caz. Mecanismul juridic folosit de Olguța Berbec — înregistrarea la UCMR-ADA — nu conferă, prin el însuși, drepturi de autor asupra unei creații. Înregistrarea este o dovadă administrativă a existenței unei lucrări, nu o garanție că aceasta e originală sau că aparține exclusiv celui care a depus-o. Tribunalul București a analizat elementele muzicale și textuale ale piesei și a ajuns la concluzia că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru protecție ca operă individuală. Curtea de Apel a menținut raționamentul. ICCJ a confirmat.
Reacțiile
Niculina Stoican a reacționat prompt după pronunțarea deciziei, publicând un mesaj pe Facebook în care a descris cei cinci ani de litigiu: „Am încercat încă de la început, prin intermediul avocatei mele Cristina Vultur, să avem un dialog cu reclamanta și să găsim soluții onorabile, fără implicarea unui proces. Nu am primit niciun răspuns, în afară de acuze și jigniri publice.” Tonul e calm, dar mesajul e tăios. Artista a adăugat că va relansa în curând piesa care a făcut obiectul procesului — un gest cu iz de replică simbolică.
Nu e puțin lucru să câștigi pe toate cele trei paliere ale sistemului judiciar. Instanțele au dat, în acest caz, un semnal important: înregistrarea formală la o organizație de gestiune colectivă nu transformă automat o melodie tradițională în proprietate privată. E o distincție care contează pentru mulți interpreți de muzică populară, nu doar pentru cei implicați direct în acest dosar. Olguța Berbec nu a comentat public decizia până la momentul publicării acestui material.
Olguța Berbec plătește peste 13.000 de lei și ce urmează pentru muzica populară
Detaliul care schimbă tot: Olguța Berbec este obligată prin hotărârea definitivă să plătească cheltuielile de judecată, estimate la peste 13.000 de lei. Suma include onorarii avocațiale și costuri de expertiză muzicală. Nu e o amendă și nu e o condamnare penală, dar e un cost real, suportat integral de partea care a pierdut pe toate palierele. Hotărârea ICCJ din 10 februarie 2026 are putere de lucru judecat — dosarul nu mai poate fi redeschis pe același temei.
Niculina Stoican poate interpreta „Dragoste veche și nouă” fără nicio restricție. Cazul a confirmat un principiu deja existent în legislația română, aliniată la directivele europene: repertoriul popular care circulă de generații nu devine proprietate privată prin simpla înregistrare administrativă. Rămâne o întrebare pe care verdictul nu o rezolvă — cât de des se încearcă, în muzica populară românească, revendicarea unor melodii din patrimoniul colectiv? Cazul Stoican-Berbec a ajuns public. Câte altele se sting înainte să ajungă la judecată?