Marcel Ciolacu a făcut praf, marți, operațiunea de scufundare a barjelor în Dunăre — manevrată ca soluție de urgență pentru alimentarea cu apă a reactorului 2 de la Cernavodă. „Nu s-a întâmplat nimic”, a spus fostul premier. Și mai adaugă ceva: banii pentru scoaterea lor încă nu s-au calculat.
Vara aceasta a pus România într-o situație pe care autoritățile n-au știut s-o gestioneze liniștit. Nivelul Dunării a scăzut dramatic, alimentarea cu apă de răcire a centralei nucleare de la Cernavodă a devenit precară, iar Guvernul a declarat stare de alertă națională pentru luna august. Soluția improvizată: scufundarea unor barje în fluviu, menită să ridice nivelul apei prin efectul de baraj și să mențină reactorul 2 în funcțiune câteva zile în plus. Operațiunea a implicat chiar și Ministerul Apărării, iar ministrul Radu Miruță a fost prezent pe teren.
Ciolacu nu a lăsat să treacă.
Barjele scufundate nu au schimbat nimic
„Mi se pare de o penibilitate ieșită din comun. Parcă am mai trăit filmul ăsta și prin pandemie”, a declarat Ciolacu după ședința Consiliului Județean Buzău. El a punctat că schimbarea curenților fluviului era previzibilă pentru oricine cunoaște hidraulica unui fluviu mare: „Acum am scufundat nu știu câte barje, nu s-a întâmplat nimic, fiindcă normal că s-au schimbat curenții, era logic.”
Critica e validă tehnic, cel puțin parțial. Un fluviu cu debit variabil și curenți puternici reacționează imprevizibil la obstacole introduse rapid. Specialiștii în hidraulică fluvială avertizează de ani că intervențiile punctuale de tipul „baraj improvizat” pot redistribui curenții fără să ridice nivelul exact acolo unde e nevoie. Dacă autoritățile au ignorat sau subestimat acest risc, întrebarea rezonabilă e: cine a avizat operațiunea și pe baza căror calcule?
Ministrul Apărării, prin binoclu, pe malul Dunării
Cel mai acid comentariu al lui Ciolacu a vizat prezența ministrului Radu Miruță pe malul Dunării în timpul operațiunii: „În fiecare seară mi-a venit să scriu cum stătea un ministru, ministrul Apărării într-o țară membră NATO, să se uite prin binoclu cum se dinamitează o stâncă.”
Nu e doar o glumă ieftină. Implicarea Ministerului Apărării într-o operațiune de hidraulică civilă ridică întrebări reale despre cum s-au distribuit responsabilitățile în această criză. Ministerul Energiei, cel al Mediului, Administrația Națională Apele Române — fiecare are competențe în gestionarea resurselor de apă. Când Apărarea ajunge să coordoneze astfel de intervenții, e fie un semn că structurile civile au cedat inițiativa, fie o decizie politică de a da greutate vizuală unui efort care, altfel, arăta precar. Ciolacu a mai adăugat că fostul președinte Băsescu „i-a accidentat” pe cei responsabili și că, pentru prima oară, se regăsește în aceeași opinie cu el.
Energia vândută pe minus și factura barjelor
Dincolo de barje, Ciolacu a atins un al doilea nerv: modul în care România gestionează criza energetică în ansamblu. „Am ajuns să vindem energia pe negativ, să o stocheze investitorii bulgari, să ne-o vândă de zece ori mai scump și să facă profituri de vreo 6 milioane pe zi. Au o afacere bună”, a spus fostul premier. Fenomenul prețurilor negative pe bursele de energie în perioadele de producție excedentară, exploatate de traderi cu capacități de stocare, e real și documentat la nivel european — dacă cifrele lui Ciolacu se confirmă, tabloul e și mai îngrijorător.
Ciolacu a încheiat cu o întrebare care va rămâne pe masă: „Să vedeți cât o să ne coste să scoatem barjele de acolo.” Nimeni din Guvern nu a comunicat public, până la momentul declarațiilor sale, un deviz pentru operațiunea de recuperare. Reactorul 2 de la Cernavodă funcționează sau nu în continuare în funcție de nivelul Dunării, nu de barje. Iar iarna energetică se apropie cu aceleași infrastructuri nerezolvate. Dacă vara aceasta a demonstrat ceva concret, e că România nu are un plan B funcțional pentru criză — ci doar planuri de imagine.