Pentagonul a organizat o sesiune internă de planificare militară pentru posibile operațiuni în Cuba, potrivit CBS News. Unul dintre scenarii implică un asalt aerian condus de Divizia 101 Aeropurtată, cu câteva mii de soldați. Nicio decizie finală nu a fost luată, dar contextul diplomatic s-a înrăutățit vizibil în ultimele luni.
Oficial, Departamentul Apărării a confirmat că a avut loc „o sesiune de informare privind conceptul operațiunilor pentru a discuta opțiuni de planificare militară în stadiu incipient”. Surse guvernamentale citate sub protecția anonimatului de CBS au precizat că sesiunile de acest tip sunt procedură standard — Pentagonul elaborează în mod curent planuri pentru a oferi președintelui o gamă de opțiuni înainte ca orice decizie politică să fie luată. Nu e prima dată când armata americană face astfel de evaluări pentru Cuba, dar e pentru prima dată în decenii când ele sunt confirmate public în acest fel. Și mai e ceva: Donald Trump a vorbit în mod repetat despre „cucerirea Cubei” și administrația a semnalat că ia în calcul opțiuni militare dacă diplomația nu dă rezultate. Acum doi ani, un astfel de scenariu ar fi părut imposibil de serios. Azi, nu mai e.
Divizia 101 Aeropurtată și scenariile luate în calcul
Divizia 101 Aeropurtată, cu baza la Fort Campbell, în statul Kentucky, este una dintre cele mai specializate unități ale armatei americane. Misiunea ei principală: operațiuni de desfășurare rapidă și asalt aerian la distanțe mari, adesea noaptea, în condiții de incertitudine tactică. Potrivit experților militari americani, divizia „poate executa misiuni de asalt aerian la scară largă, la distanță lungă, pe o distanță de 500 de mile marine, asigurând dominația pe câmpul de luptă”.
Cuba se află la aproximativ 150 de kilometri de Florida. Din punct de vedere logistic, o operațiune militară americană în zonă ar fi mult mai ușor de executat decât orice altă misiune din ultimele decenii în Orientul Mijlociu sau Asia Centrală. Asta nu înseamnă că ar fi simplă — înseamnă că bariera logistică e redusă, ceea ce face scenariul mai credibil decât ar părea la prima vedere. Planurile examinate acoperă obiective ale misiunii, cerințe de personal și obstacole logistice. Niciun oficial nu a indicat că există un calendar sau un ordin de execuție.
Dronele iraniene și declarațiile lui Trump, elementele care schimbă calculul
Detaliul care a accelerat această planificare vine din rapoarte de informații recente. Trump a declarat marți că administrația analizează informații conform cărora Cuba ar fi achiziționat drone din Iran. „Dacă le au, și este foarte posibil să le aibă, ne vom ocupa de asta”, a spus președintele. Site-ul Axios a relatat anterior, citând surse din serviciile de informații, că insula a achiziționat aproximativ 300 de drone din Rusia și China.
Cuba nu a negat achiziția, dar a negat că ar intenționa să atace ținte americane. Liderul cubanez Miguel Díaz-Canel a promis că va rezista oricărei agresiuni militare. Oficialii americani au subliniat că un atac iminent este puțin probabil, mai ales că Statele Unite sunt deja angajate militar în Iran. O a doua operațiune majoră în același interval de timp ar pune o presiune enormă pe capacitățile logistice și politice ale administrației. Planificarea pentru Cuba pare, pentru moment, mai degrabă un instrument de presiune decât un preludiu operațional.
Ce urmează și de ce miza e mai mare decât pare
Administrația Trump intensifică în mod deliberat presiunea asupra Havanei pentru reforme economice și politice. Strategia din spatele acestor scurgeri de informații e clară: fă ca opțiunea militară să pară credibilă, ca să obții concesii pe cale diplomatică. E un tipar aplicat față de Iran, Venezuela și Coreea de Nord. Doar că acest tipar are și riscuri. Odată ce planificarea militară devine publică, miza se urcă pentru toate părțile. Cuba nu mai poate ceda fără un cost politic intern enorm, iar Washingtonul nu mai poate retrage amenințarea fără să pară slab.
Următoarele săptămâni vor arăta dacă raportul CBS a fost o scurgere deliberată sau un semnal de avertizare intern. Diferența dintre cele două versiuni spune totul despre cât de aproape suntem, de fapt, de o criză reală în Caraibe.
