Guvernul se reunește vineri, 31 iulie 2026, într-o ședință extraordinară pentru a adopta o hotărâre privind instituirea unei situații de forță majoră la Nuclearelectrica. Decizia vine după ce Reactorul 1 de la Cernavodă a fost oprit din cauza debitului extrem de scăzut al Dunării. Întrebarea care contează pentru milioane de români: cine plătește, în final, pentru asta?
Seceta care a lovit România în această vară nu e doar o statistică meteorologică — ea a ajuns să lovească direct în infrastructura energetică a țării. Dunărea a scăzut la niveluri care nu mai permit răcirea eficientă a reactoarelor nucleare, iar Reactorul 1 a fost deconectat de la Sistemul Energetic Național. Centrala furnizează în mod normal circa 18-20% din producția internă de electricitate, deci orice pierdere contează. Reactorul 1 era deja oprit pentru lucrări planificate de mentenanță — ceea ce înseamnă că România funcționează deja cu o capacitate nucleară redusă la jumătate față de potențialul maxim al Cernavodei.
Reactorul 2 rămâne conectat, dar situația e monitorizată ora de oră
Cel mai îngrijorător scenariu de la începutul săptămânii era oprirea simultană a ambelor reactoare. O analiză realizată în noaptea de 29 spre 30 iulie a liniștit, cel puțin temporar, lucrurile. Potrivit unui comunicat al directorului general Cosmin Ghiță, „parametrii de operare permit continuarea operării Unității 2 în condiții de siguranță.”
Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, a confirmat că Reactorul 2 rămâne în funcțiune pentru moment. Decizia nu e definitivă — depinde de evoluția nivelului Dunării, care fluctuează de la o zi la alta. Specialiștii de la Cernavodă monitorizează parametrii continuu, iar o schimbare rapidă de situație poate redeschide discuția despre oprire. Asta e și logica din spatele ședinței extraordinare de vineri: Guvernul vrea să aibă instrumentele legale pregătite înainte să apară o criză, nu după.
Forța majoră la Nuclearelectrica — ce înseamnă concret și de ce contează
Instituirea situației de forță majoră nu e un gest simbolic. Ea are efecte contractuale și financiare directe: Nuclearelectrica poate fi exonerată de obligații pe care în mod normal le-ar fi respectat față de parteneri comerciali și furnizori de pe piața energiei. Practic, statul creează o plasă de siguranță juridică pentru operatorul nuclear, astfel încât consecințele economice ale opririi forțate să nu se transforme automat în daune contractuale.
Și mai e ceva. Chisăliță a explicat clar că românii cu contracte active nu vor vedea prețuri mai mari în facturile din lunile iunie — august. „Toți consumatorii care au contracte încheiate de furnizare energie electrică nu vor plăti prețuri mai mari decât ce au în contract”, a spus specialistul. Doar că tabloul complet arată diferit: „Ofertele care vor veni la nivelul consumatorilor nu vor conține și aceste costuri. Ofertele cel mai probabil vor fi mai mari decât ce avem în momentul de față.” Facturile de azi sunt protejate. Cele de mâine — nu.
Ce urmează după ședința de Guvern de vineri
Hotărârea privind forța majoră la Nuclearelectrica urmează să fie adoptată vineri. Între timp, nivelul Dunării rămâne variabila critică — dacă debitul continuă să scadă, soarta Reactorului 2 revine pe masă. Autoritatea Națională de Reglementare în Energie va trebui să urmărească efectele pe piața angro, unde prețurile sunt deja influențate de reducerea producției nucleare.
România nu a mai trecut printr-o situație de forță majoră la Cernavodă din cauza secetei, cel puțin nu în parametrii actuali. Precedentul creat vineri ar putea deveni un model pentru iernile și verile care urmează — și asta spune ceva despre cum arată, cu adevărat, securitatea energetică a țării pe termen mediu. Oricine are contract de furnizare care expiră în toamnă ar face bine să nu amâne negocierea.
