Marian Mexicanu a vorbit deschis, într-un live pe Facebook, despre cum vrea să arate propria înmormântare. Declarațiile au venit imediat după moartea lui Doru de la Constanța, un alt artist de muzică lăutărească și manele. Artistul nu s-a limitat la un omagiu — a dat și instrucțiuni precise colegilor de scenă.
Decesul lui Doru de la Constanța l-a afectat vizibil pe Marian Mexicanu. A intrat în direct pe Facebook pentru a-i aduce un omagiu și a le cere și celorlalți lăutari să facă la fel. „Am intrat în direct să îmi exprim regretul față de un alt tânăr și o altă pierdere a muzicii lăutărești și de manele”, a spus el în transmisiune. Și mai e ceva: Mexicanu nu s-a oprit la omagiul pentru Doru. Din acel moment de durere a trecut, aproape natural, la propriile dorințe legate de moarte — o tranziție care spune mult despre cât de des se gândesc artiștii din lumea lăutărească la pierderea colegilor.
Ce le-a cerut Marian Mexicanu colegilor de scenă
„Vreau să îmi cânte toată lumea. Nu știu dacă se va putea atunci să veniți toți, veți fi enorm de mulți. Îmi cântați de acasă, lângă mine, până la groapă trebuie să fie un sobor mare de acordeoane, viori, clarinete, chitare și bași. Asta e doleanța mea, să fiți lângă mine”, a declarat artistul în transmisiunea live.
Cererea e clară: nu muzică înregistrată, nu câteva melodii în curte înainte de plecare, ci un alai întreg de instrumentiști care să îl însoțească pe tot drumul spre cimitir. O înmormântare construită după regulile nunților mari pe care le-a animat toată viața. „Eu și când oi muri vreau să mor elegant”, a adăugat Marian Mexicanu. Cuvântul „elegant” nu e întâmplător — artistul a animat nunți „restrânse și elegante” și vrea aceeași coerență și în ultima plecare. Un semn de egal pus deliberat între viață și moarte.
Pierderi repetate în lumea lăutărească, un tipar îngrijorător
Marian Mexicanu a vorbit și despre un tipar pe care îl vede cu îngrijorare în jurul lui: colegi tineri care mor pe rând. Nu a dat cifre, nu a pomenit alte nume în afara lui Doru de la Constanța, dar tonul era al unui om care a numărat deja prea multe astfel de momente.
„Este greu că mulți dintre colegii noștri pleacă. Oamenii nu mor chiar așa aiurea, au greșeli, mâncăm prost, țigările, nopțile pierdute, stresul, certurile, alergarea aceasta după bani — factori foarte importanți, nocivi. Ne omorâm prin modul nostru prost de viață”, a spus el în direct. Detaliul care schimbă tot: nu e o lamentare, e o analiză. Mexicanu pune punctul pe „i” fără să moralizeze exagerat — enumeră factori concreți, recunoaște că și el face parte din acea lume și îi îndeamnă pe ceilalți să tragă o concluzie. „Trebuie să fie un semnal de alarmă pentru toți ceilalți.” Această parte a transmisiunii a trecut aproape neobservată în zgomotul declarațiilor despre înmormântare, dar e, de fapt, mai substanțială.
Ce rămâne după acest live al lui Marian Mexicanu
Mexicanu nu a anunțat că este bolnav. Nu a vorbit despre un diagnostic sau o situație medicală. Declarațiile despre înmormântare nu sunt, din câte reiese din transmisiune, un semnal de alarmă în sensul literal — ci mai degrabă o reacție umană la moartea unui coleg, o nevoie de a pune ordine în gânduri și de a transmite ceva concret celor din jur.
Rămâne, totuși, o întrebare pe care oricine a urmărit live-ul și-a pus-o: de câte ori mai trebuie să moară un coleg tânăr ca să se schimbe ceva în ritmul și obiceiurile acestei lumi? Mexicanu nu are răspuns. Dar a pus întrebarea cu voce tare, ceea ce e mai mult decât fac cei mai mulți. Urmează să vedem dacă transmisiunea declanșează o reacție mai largă în comunitatea lăutarilor — sau dacă rămâne un moment izolat de sinceritate, îngropat repede sub alt live, alt omagiu, altă pierdere.
