Adriana Bahmuțeanu s-a prezentat sâmbătă dimineață la locuința din București a regretatului Silviu Prigoană pentru a-și prelua fiul minor, conform programului de vizită stabilit de instanță. Nimeni nu a deschis poarta. A chemat poliția și reprezentanții DGASPC. Și tot nu a plecat cu copilul acasă.
Nu e prima dată. Vedeta spune că luptă de aproape doi ani să își exercite drepturile părintești după moartea lui Silviu Prigoană, survenită în noiembrie 2024. Un program de vizită există pe hârtie. Problema e că, potrivit declarațiilor sale, acesta nu se aplică în practică.
Poliția și DGASPC, chemate la poarta casei Prigoană
Sâmbătă, la ora 10.00, Bahmuțeanu trebuia să preia minorul. A așteptat la poartă, nu a primit niciun răspuns, a solicitat intervenția autorităților. Poliția și DGASPC au venit. Situația nu s-a rezolvat. „Sunt la casa regretatului Silviu Prigoană. Tocmai au plecat reprezentanții DGASPC și echipajele de poliție. Astăzi aveam program de vizită cu minorul și trebuia să îl preiau de aici, la ora 10.00. Bineînțeles că nu răspunde nimeni la poartă”, a transmis Bahmuțeanu în mediul online, în timp ce se afla încă în fața locuinței.
Ce a urmat a fost și mai îngrijorător, cel puțin din perspectiva ei. „Frații vitregi nu mai dau niciun semn, iar eu nu știu ce se întâmplă acum cu copilul meu, dacă e în regulă, dacă e în viață, dacă totul este ok”, a declarat vedeta. Fraza nu e retorică — e strigătul unui părinte care nu are acces la propriul copil și care nu știe nici măcar dacă acesta e bine. Fiii mai mari ai lui Prigoană locuiesc în acea casă împreună cu minorul. Ei sunt cei despre care Bahmuțeanu susține că blochează accesul. Nu există, deocamdată, o reacție publică din partea lor.
Doi ani de proceduri și o bătălie care nu s-a terminat odată cu divorțul
Adriana Bahmuțeanu și Silviu Prigoană au divorțat în 2016, după o căsnicie marcată de procese și o lungă dispută pentru custodia copiilor. Prigoană a murit în noiembrie 2024, iar situația celor doi fii comuni a intrat într-o zonă juridică neclară. Bahmuțeanu susține că, după moartea fostului soț, a declanșat imediat proceduri legale pentru a stabili un program de vizitare. Un astfel de program ar fi fost stabilit, dar aplicarea lui rămâne, în cuvintele ei, o ficțiune.
„Eu sunt acum părintele supraviețuitor și mă lupt de doi ani pentru drepturile mele. Un minor nu are capacitatea deplină de a înțelege toate lucrurile și, în opinia mea, este influențat și manipulat să își respingă propriul părinte”, a spus ea. Acuzația de alienare parentală nu e recunoscută ca atare în legislația română actuală, dar instanțele o iau în calcul ca circumstanță atunci când evaluează interesul superior al minorului. Dacă Bahmuțeanu poate dovedi că programul de vizitare nu e respectat, poate solicita executarea silită a hotărârii, iar cei care obstrucționează riscă amenzi sau alte sancțiuni.
Legile există, dar aplicarea lor rămâne o altă poveste
Bahmuțeanu a transformat incidentul într-un apel public. „Sunt mulți părinți în România care ajung să stea în fața porții pentru a-și putea vedea copiii, deși autoritățile ar trebui să îi sprijine și să prevină separarea copilului de familie”, a spus ea. Apoi, mai direct: „Avem legi, dar acestea nu sunt respectate. De ce nu se iau măsuri și de ce nu este aplicată legea?” Codul civil și legislația privind protecția copilului sunt clare în privința dreptului de vizită. Executarea lor concretă, mai ales când cealaltă parte rezistă activ, durează și epuizează. DGASPC are atribuții de monitorizare, dar puterea de intervenție directă e limitată fără o decizie judecătorească fermă.
Ce urmează depinde acum de tribunale. Bahmuțeanu poate solicita instanței constatarea nerespectării programului de vizitare și aplicarea de sancțiuni. Un termen concret nu a fost anunțat public, dar, după un incident documentat cu prezența poliției și a DGASPC, dosarul capătă greutate. Un lucru rămâne: un copil stă undeva în spatele unei porți închise, iar mama lui nu știe dacă e bine. Indiferent cum se termină procesul, asta nu ar trebui să fie normal.
