România a atins miercuri seara un consum de aproape 7700 de megawați, din care 30% a venit din import. Ilie Bolojan a lansat al patrulea apel consecutiv către cetățeni: reduceți consumul în orele de seară. Criza nu se rezolvă în câteva zile, iar soluțiile tehnice abia se conturează.
Nu e prima dată când autoritățile cer populației să economisească energie, dar ritmul apelurilor — patru în scurt timp — spune ceva despre gravitatea situației. La ora 20:00, când jumătate din țară pornește aerul condiționat, pune mașina de spălat și gătește simultan, sistemul energetic național simte presiunea cel mai acut.
România importă 30% din energie în orele de vârf
Cifra de 30% import nu e un detaliu tehnic minor. Înseamnă că, în momentele de consum maxim, un sfert din electricitatea folosită în România vine de la vecinii noștri — la prețuri de vârf, dictate de cerere mare la nivel regional. Cu cât consumul intern crește brusc seara, cu atât România plătește mai scump pe piețele externe. Autoritățile recomandă, concret, să se evite pornirea aparatelor mari — mașina de spălat, boilerul electric, cuptorul — în intervalul 19:00-23:00, iar Ministerul Energiei a formalizat această recomandare oficial, tocmai pentru că mesajul verbal repetitiv nu a produs suficientă schimbare de comportament.
Două uzine auto și-au oprit temporar producția pentru a reduce presiunea pe rețea. Chiar și așa, deficitul rămas este de aproximativ 2200 de megawați — o cifră care nu poate fi acoperită doar prin sacrificii industriale punctuale.
Prosumatorii, un semn că soluțiile locale funcționează
Un bloc care a montat 15 panouri solare în 2022 nu mai plătește pentru iluminatul spațiilor comune și injectează surplus în rețea. E un exemplu modest ca scară, dar relevant ca principiu: producția distribuită, la nivel de bloc sau cartier, reduce presiunea centralizată pe sistem exact în orele în care soarele produce maxim. Dacă astfel de inițiative ar fi fost extinse sistematic în ultimii ani, România ar fi intrat în această vară cu o rezervă mai confortabilă — nu e o critică retorică, ci o constatare cu consecințe practice pentru ce trebuie finanțat diferit în viitor.
Realitatea din teren arată altceva. Mulți cetățeni declară că nu reduc consumul, invocând nevoia de confort sau activitățile zilnice obligatorii. Reacția e umană și de înțeles. Problema e că apelurile voluntare, fără niciun mecanism de stimulent sau penalizare, au o eficiență limitată atunci când disconfortul e imediat și vizibil, iar criza energetică pare abstractă.
Barjele de la Cernavodă și actul normativ care vine
Guvernul pregătește un act normativ care va permite Transelectrica să limiteze consumul marilor consumatori industriali fără a afecta populația. E o măsură necesară, dar aplicarea ei cere timp. Soluția cu barjele pe Dunăre, menite să modifice debitul de apă spre centrala nucleară de la Cernavodă, e așteptată să ajute, dar nimeni nu știe încă cât de mult. Centrala de la Cernavodă produce în mod normal circa 18% din electricitatea României — orice limitare a producției ei se simte imediat în sistem. „Va fi o perioadă de încă câteva zile, poate să fie o săptămână sau două, și menținerea acestor măsuri de reducere voluntară în orele de seară este un lucru foarte important”, a declarat Ilie Bolojan.
Săptămânile următoare vor arăta dacă actul normativ pentru industrie intră în vigoare la timp și dacă barjele produc efectul scontat. Până atunci, fiecare gospodărie care mută mașina de spălat la prânz contribuie concret la echilibrul unui sistem care funcționează la limita capacității. Întrebarea reală nu e dacă românii pot face asta. E dacă vor, în absența oricărui stimulent.