Stoluri uriașe de ciori distrug culturile agricole din județul Iași și fac viața grea locuitorilor din marile orașe. Un fermier din Iași raportează pierderi de până la 80-90% din recolta de floarea-soarelui. Parcul Copou, cel mai mare din Iași, a devenit aproape inutilizabil. Autoritățile nu știu cine trebuie să rezolve problema.
Situația nu e nouă, dar în vara lui 2026 a escaladat într-un mod greu de ignorat. Ciorile urmează un tipar bine stabilit: ziua pe câmpurile agricole, seara în parcurile urbane. Este o mișcare logică din punctul lor de vedere — hrană abundentă la periferie, adăpost sigur în interiorul orașului. Din punctul de vedere al fermierilor și al locuitorilor, e o calamitate.
Fermierii din Iași pierd până la 90% din recolta de floarea-soarelui
Un fermier din Iași a semnalat public situația: pălăriile florii-soarelui sunt aproape complet ciugurite, rămânând doar miezul. Gradul de dăunare ajunge la 80-90% în anumite parcele, iar recolta trebuia strânsă în câteva săptămâni. Paguba nu e abstractă — e vorba de venitul unui an întreg, pierdut în câteva zile de atac.
Fermierul nu e singurul afectat. Stolurile de ciori se deplasează pe suprafețe mari, ceea ce înseamnă că problema nu se limitează la o singură gospodărie sau la un singur județ. Floarea-soarelui e o cultură principală în Moldova și Muntenia, iar dacă presiunea ciorilor continuă în anii următori fără nicio intervenție eficientă, impactul economic cumulat devine serios. Tocmai în momentul în care fermierii au nevoie urgentă de soluții, cadrul legal îi blochează complet.
Parcul Copou, transformat din loc de plimbare în zonă de evitat
În Iași, ciorile și-au ales ca refugiu de seară Parcul Copou, cel mai mare parc al orașului. Locuitorii se plâng de zgomot constant și de mirosuri neplăcute care fac plimbările aproape imposibile. Unii folosesc umbrele sau haine groase pentru a evita atacurile directe ale păsărilor.
Nu e vorba de un disconfort minor. Parcurile urbane sunt infrastructură publică — locuri în care oamenii merg să se decompreseze, copiii să se joace, bătrânii să stea la soare. Când aceste spații devin neprimitori, calitatea vieții urbane scade în mod real. Autoritățile locale au intervenit cu activități de curățenie, singurul lucru pe care legislația le permite să îl facă. Suficient? Cu siguranță nu.
Legea protejează ciorile, iar soluțiile tehnice nu funcționează
Ciorile sunt specii protejate prin lege tocmai pentru că îndeplinesc funcții ecologice reale: controlează populațiile de insecte dăunătoare și rozătoare, elimină hoiturile. Vânătoarea și deranjarea cuiburilor sunt interzise în perioada ianuarie-august. Fermierii nu pot interveni direct, iar autoritățile nu pot delega această responsabilitate nimănui concret — legislația actuală nu stabilește clar cine gestionează conflictul dintre om și pasăre. S-au încercat aparate cu ultrasunete, tunuri audio, benzi de celofan, sperietori, tunuri cu propan acționate automat. Niciuna nu a funcționat pe termen lung.
Ciorile sunt printre cele mai inteligente păsări — se adaptează rapid la orice stimul repetitiv și îl ignoră în câteva zile. Problema reală nu e că nu există soluții tehnice în lume, ci că România nu are un cadru instituțional care să le implementeze. În alte state europene, gestionarea speciilor protejate care intră în conflict cu activitățile umane e reglementată prin derogări administrative precise — cu termene, responsabili, bugete. La noi, fiecare primărie și fiecare fermier se descurcă singur. Dacă recolta de floarea-soarelui din acest sezon nu mai poate fi salvată, pierderile sunt definitive — și fără o procedură de derogare funcțională, același scenariu se repetă în 2027.