Milioane de adulți trăiesc cu o deficiență de vitamina B12 fără să știe, iar consecințele pot fi grave și uneori ireversibile. Aceasta afectează procesele fundamentale ale organismului, de la formarea celulelor de sânge la funcționarea sistemului nervos, iar lipsa ei poate duce la complicații hematologice și neuro-psihice severe. Potrivit Spitalelor Universitare din Strasbourg, această deficiență este relativ frecventă la populația generală, cu o prevalență de până la 15% în rândul persoanelor vârstnice.
Vitamina B12, numită și cobalamina, nu este produsă de corpul uman, ci provine din microorganisme precum bacteriile și archaebacteria. Aceasta se găsește în alimente de origine animală: carne de organe — în special ficat —, pește, ouă și produse lactate. Deficiența apare atunci când aportul alimentar este insuficient sau când corpul nu o absoarbe corect. Vegani și vegetarieni se află în categoria de risc, mai ales dacă nu consumă suplimente.
Cauzele deficienței sunt diverse și nu se limitează la regimul alimentar. Creșterea excesivă a bacteriilor în intestin, anumite medicamente, bolile inflamatorii cronice intestinale și chirurgia bariatrică reduc capacitatea de absorbție. Reducerea acidității în stomac sau problemele hepatice împiedică depozitarea adecvată a vitaminei. Pacienții cu boli autoimune precum tiroidita, boala Graves și vitiligo sunt, de asemenea, vulnerabili. Spitalele Universitare din Geneva subliniază că această deficiență poate fi o consecință directă a acestor condiții sistemice.
Simptomele sunt variate și ușor de confundat cu alte afecțiuni. Slăbiciunea musculară, oboseala semnificativă, păloarea și dificultățile de respirație sunt semne iniţiale. Cu progresarea deficienței apar furnicături în brațe, palme și picioare, amețeli și tahicardie. În cazuri avansate, pacienii dezvoltă pierderea reflexelor, confuzie, probleme de memorie și chiar demenţă. Iritabilitatea și tulburările de dispoziție completează tabloul clinic.
Diagnosticul precis necesită testare sanguină
Identificarea deficienței se face prin analiză de sânge care determină nivelul globulelor roșii și alte markeri specifici. Manualul MSD recomandă endoscopia în anumite cazuri, folosind un tub de vizualizare flexibil pentru a examina direct dacă există distrugere a celulelor gastrice. Numai un diagnostic confirmat permite instituirea unui tratament adecvat și opririi progresiei bolii. Tratamentul variază în funcție de severitate și cauza subiacentă. Pentru deficiența ușoară, consumul zilnic de alimente bogate în vitamina B12 — cum sunt camamberul, somonul și ouăle — poate fi suficient.
Suplimentarea orală cu vitamina B12 se recomandă pentru pacienții asimptomatici, iar cazurile mai grave necesită injecții intramusculare lunare cu vitamina B12, fără limită de timp, până când afecțiunea care provoacă deficiența se vindecă. Purtătorii de diagnostic trebuie să urmeze tratament conform recomandărilor medicale și să-și monitorizeze periodic nivelurile sangvine pentru a preveni complicații neurologice ireversibile.