„O asemenea decizie ar însemna, politic și moral, trădarea leului, a interesului național și a încrederii datorate românilor.” Călin Georgescu a publicat luni seară, 4 august 2026, un mesaj pe Facebook în care se opune ferm adoptării monedei euro de către România fără consultarea populației.
Declarația a venit la câteva ore după ce președintele Nicușor Dan anunța că există un acord politic pentru trecerea la euro și că viitorul guvern, împreună cu Banca Națională, va pregăti o foaie de parcurs în acest sens. Anunțul a urmat deciziei agenției Fitch de a menține ratingul României în categoria recomandată investițiilor — un semnal interpretat de Palatul Cotroceni ca deschizând drumul spre un calendar concret. Georgescu a răspuns imediat și fără echivoc: o astfel de hotărâre nu poate fi prezentată românilor ca un lucru deja stabilit, fără dezbatere națională reală.
Leul, „fortăreața” suveranității naționale
Argumentul central al lui Georgescu nu e strict economic — e identitar și suveranist. „O țară este stăpână pe soarta ei atunci când are control deplin asupra propriei monede. Leul este mai mult decât o monedă. Este fortăreața noastră, principalul instrument prin care ne apărăm economia”, scrie fostul candidat. El invocă exemplul Marii Britanii, care a fost membră UE aproape cinci decenii fără să renunțe la lira sterlină, și amintește că șase state membre nu folosesc euro în prezent: România, Polonia, Cehia, Ungaria, Suedia și Danemarca.
Că Georgescu pune argumentul în cheie naționalistă nu înseamnă că substanța economică din spate e falsă. Statele care au ales să-și păstreze moneda națională sunt, în mare parte, economii cu discipline fiscale proprii sau cu structuri suficient de diferite față de nucleul zonei euro încât să nu vrea să renunțe la instrumentul cursului de schimb. Dezbaterea există și e purtată serios de economiști, indiferent de cine o ridică în spațiul public.
Scumpiri și „dispariția micului producător”
Cel mai concret reproș privește efectul asupra prețurilor. Georgescu avertizează că adoptarea euro ar duce la „o scumpire generalizată”, în timp ce veniturile ar rămâne în urmă. „Cine va plăti prețul? Poporul român. Omul de rând. Micul producător va fi lovit crunt, până la dispariție”, scrie el. Experiența altor state din Europa Centrală și de Est confirmă că temerile privind scumpirile nu sunt inventate — în Slovacia, după adoptarea euro în 2009, s-au înregistrat creșteri reale de prețuri în servicii și alimente, chiar dacă tabloul macroeconomic pe termen lung a fost mai nuanțat.
Și mai e ceva. Dezbaterea despre euro nu e, de fapt, despre patriotism sau trădare. E despre când și cum — și despre cine suportă costurile tranziției. Dacă foaia de parcurs anunțată de Nicușor Dan nu include măsuri clare de protecție a veniturilor în perioada de convergență, reproșul lui Georgescu va găsi teren fertil indiferent de sursa lui politică.
Reacțiile și ce urmează după anunțul lui Nicușor Dan
Nicușor Dan a declarat că principalele obiective strategice ale țării beneficiază de sprijin politic și că aderarea la zona euro face parte din acest consens. Nu a fost anunțată o dată țintă publică. Foaia de parcurs urmează să fie elaborată după formarea noului guvern — un termen care, în criza politică actuală, rămâne el însuși incert.
Georgescu cere explicit ca românii să aibă „ultimul cuvânt” printr-o dezbatere națională reală, înainte ca orice decizie să fie luată. Dacă guvernul va fi format și va avansa un calendar fără consultare populară, această dispută nu se va încheia aici. Întrebarea pe care o lasă deschisă e simplă și incomodă: cine va răspunde când prețurile vor crește și salariile nu vor ține pasul?