Luni, 20 iulie, peste 400 de spitale din România suspendă consultaţiile, internările şi operaţiile programate între orele 09:00 şi 11:00. Federaţia SANITAS a anunţat greva de avertisment cu câteva zile înainte. Dacă Guvernul nu răspunde, pe 28 iulie urmează greva generală.
Nemulţumirile nu sunt de ieri. În septembrie 2023, angajaţii din sănătate au semnat un Contract Colectiv de Muncă — numărul 1480 — care le garanta drepturi salariale clare. Apoi a venit OUG nr. 7/2026 şi a tăiat din ce se negociase. Ulterior, OUG nr. 36/2025 a redus sporurile şi zilele de concediu suplimentar. Legea nr. 141/2025 a plafonat indemnizaţia de hrană şi voucherele de vacanţă. Trei acte normative, fiecare cu câte o bucată luată înapoi. Sindicaliştii de la SANITAS spun că aşa ceva nu s-a mai întâmplat în ultimii 20 de ani — nici ca amploare a protestului, nici ca ritm al tăierilor.
Ce păţesc pacienţii pe 20 iulie
Greva de avertisment durează două ore. Dar efectele nu se opresc la ora 11:00. În spitalele mari, unde zilnic sunt consultaţi sute de pacienţi, reprogramările se vor îngrămădi imediat după reluarea activităţii. Cine locuieşte în oraşe mici sau în mediul rural are o problemă şi mai concretă: mulţi parcurg zeci sau sute de kilometri pentru investigaţii şi tratamente. O zi pierdută înseamnă bilete noi, concediu, poate un drum în plus cu bani din buzunar.
Urgenţele sunt asigurate în tot acest timp — greva nu le atinge. Dar orice altceva programat în intervalul 09:00-11:00 se amână. Pacienţii cu programări în această fereastră ar trebui să contacteze spitalul înainte de a se deplasa.
Lista exactă a revendicărilor SANITAS
Reprezentanţii SANITAS au formulat explicit ce vor: restabilirea drepturilor din contractul colectiv, anularea reducerii sporurilor, acordarea nediscriminatorie a indemnizaţiei de hrană, menţinerea sporului de tură de 15%, păstrarea sporului de 100% pentru weekend şi sărbători legale, reintroducerea sporului pentru condiţii de muncă şi alinierea salariilor din asistenţa socială la nivelul celor din sectorul sanitar neclinic. Lista e lungă şi precisă — nu e o listă de dorinţe vagi, ci un inventar de drepturi pe care angajaţii le consideră deja câştigate şi apoi retrase.
„Acţiunea de protest reprezintă un semnal adresat autorităţilor”, au transmis reprezentanţii federaţiei, solicitând reluarea dialogului privind drepturile salariale şi condiţiile de muncă. Problema reală nu e greva de două ore. E ce vine după.
Greva generală din 28 iulie, scenariul care îngrijorează
Un sistem sanitar cu deficit de personal nu-şi permite să ignore oamenii care mai rămân. Medicii şi asistenţii care aleg să rămână în România o fac şi pentru că există un cadru contractual care le oferă ceva. Când acel cadru e erodat prin ordonanţe succesive, calculul se schimbă — nu dramatic, dintr-o dată, ci treptat, exact aşa cum s-a întâmplat şi până acum cu valul de emigrare din sănătate. Greva din 20 iulie e vizibilă şi măsurabilă. Plecările din sistem sunt lente şi invizibile până când golul devine prea mare ca să mai fie ignorat.
Termenul-limită real e 28 iulie. Până atunci, Guvernul fie reia negocierile, fie angajaţii din sănătate trec la pasul următor — o grevă generală cu durată deschisă, cu consecinţe directe pentru pacienţii cronici, pentru cei aflaţi în mijlocul unor tratamente sau pentru cei care aşteaptă o intervenţie programată de luni de zile. Două ore pe 20 iulie pot fi suportate. O grevă generală în plină vară, cu spitale funcţionând la minim, e o altă poveste.
