Marile lanțuri de retail din România — Lidl, Kaufland, Auchan, Carrefour și Mega Image — aplică regula FIFO (first in, first out) în gestionarea stocurilor, o procedură care teoretic protejează consumatorul prin plasarea produselor mai vechi în fața rafturilor. Însă aplicarea practică a acestei metode diferă frecvent de modelul ideal, creând situații în care consumatorii se confruntă cu produse aproape de expirare ascunse sub etichete misleadinge sau promovate agresiv.
Sistemul FIFO presupune că articolele cu termen de valabilitate scurt sunt vândute primele, iar cele proaspete rămân în depozite. Potrivit analizei, lanțurile majore folosesc această metodă atât la raft, cât și în depozite. Însă imperfecțiunile operaționale — lipsa de personal, manipulare defectuoasă sau prioritizarea unor loturi — creează o decalaj între normele interne și realitatea zilnică în magazin.
Consecințele sunt observabile pentru orice cumpărător atent. Reducerile frecvente camuflează produse vechi, etichetele sunt schimbate cu neglijență, iar articolele cu termen apropiat sunt plasate deliberat în zone mai puțin vizibile ale raftului. Uneori, variantele aceluiași produs, cu termene de expirare diferite, sunt exponerile una lângă alta fără avertisment clar. Practicile acestea nu indică neapărat fraude sistematice, dar generează percepția că consumatorii sunt induși în eroare. Respectarea formală a regulii FIFO nu garantează absența problemelor dacă etichetele sunt eronate sau dacă personalul nu verifică constant termenele.
Diferențele observate între magazinele aceluiași lanț sunt semnificative. Un magazin bine organizat respectă mai strict rotația stocurilor, pe când altul, cu efectivul insuficient, prezintă neconcordanțe evidente. Consumatorii raportează și cazuri în care promojiile sunt folosite pentru a accelera vânzarea loturilor mai vechi, fără comunicare transparentă despre motivul reducerii.
Transparența și training-ul angajaților, factori critici
Procedurile interne ale lanțurilor mari prevăd verificări periodice și instruire pentru angajați privind gestionarea corespunzătoare a termenelor. Totuși, implementarea variază semnificativ de la un magazin la altul, în funcție de dotare, nivelul de monitorizare și disponibilitatea resurselor umane. Unele magazine dispun de sisteme informatice avansate de urmărire a stocurilor, în timp ce altele se bazează pe controale manuale mai puțin riguroase.
Cumpărătorii care doresc să evite produsele îmbătrânite trebuie să verifice activ data de expirare, să compare variantele aceluiași articol și să nu se lase convinși doar de o reducere. Indiciile care ar trebui să alerteze sunt: prețuri semnificativ mai mici pentru articole aproape de termen, ambalaje cu urme de manipulare sau grupări suspecte de produse cu termene apropiate. Dacă se observă probleme consecvente, cumpărătorii pot solicita explicații personalului sau pot evita direct loturile evident mai vechi. Responsabilitatea magazinelor rămâne esențială pentru menținerea încrederii consumatorilor.