Cei care au cotizat la stat între 10 și 15 ani vor primi o pensie minimă de 40% din salariul minim brut garantat, potrivit modificărilor din Noua Lege a Pensiilor. Diferența față de cei cu stagiu mai lung e semnificativă și se calculează an cu an.
Mulți români au ajuns la vârsta pensionării cu un stagiu de cotizare mai scurt decât cel standard de 35 de ani. Motivele sunt diverse: ani petrecuți la negru, perioade în care au crescut copii fără contract de muncă, muncă în străinătate fără a transfera contribuțiile sau pur și simplu o carieră începută târziu. Noua Lege a Pensiilor nu ignoră aceste situații, dar nici nu le tratează la fel ca pe cei care au plătit contribuții decenii la rând.
Pensia minimă după 10-15 ani de cotizare: cum se calculează procentul
Concret, legea trasează o linie clară la pragul de 15 ani. Sub această limită, calculul e mai sever. Cei care au cotizat cel puțin 10 ani, dar mai puțin de 15, primesc o pensie minimă egală cu 40% din salariul minim brut pe țară garantat în plată. Și mai este ceva: pentru fiecare an de stagiu realizat între 11 și 14 ani inclusiv, se adaugă câte 1% în plus față de acel procent de bază.
Ce înseamnă asta în cifre reale? Dacă salariul minim brut e de 4.050 de lei, cum este stabilit în 2025, atunci 40% reprezintă 1.620 de lei pe lună. Cineva cu exact 12 ani de cotizare primește 40% plus două procente suplimentare, adică 42% — aproximativ 1.701 lei. Nu e o sumă cu care trăiești liniștit, dar e o diferență față de zero.
Pragul de 15 ani, linia care separă două categorii de pensionari
Cei care ating sau depășesc 15 ani de stagiu intră într-o altă categorie de calcul. „Persoanele cu vechime de minim 15 ani primesc 45% din salariul minim brut pe țară, iar pentru fiecare an de vechime în plus se adaugă câte 1%”, se arată în textul legii. Diferența față de cei cu 14 ani e de un singur an de muncă, dar poate însemna câteva procente în plus pe pensie — lună de lună, pe tot restul vieții.
Asta ridică o problemă practică pe care mulți o ignoră până e prea târziu: nu toți românii știu exact câți ani de stagiu au acumulați. Există perioade care nu se regăsesc automat în evidențele Casei de Pensii — concedii medicale neplătite, activitate independentă fără contribuții sau ani de muncă la angajatori care nu au virat contribuțiile la stat. Înainte de a te baza pe un calcul, merită să îți verifici extrasul de cont de asigurări la Casa Județeană de Pensii sau pe platforma electronică a instituției.
Ce se întâmplă cu cei sub 10 ani de cotizare și ce pași urmează
Legea pensiilor stabilește că stagiul minim de cotizare pentru a obține o pensie pentru limită de vârstă este de 15 ani. Cei care au mai puțin de 15 ani, dar cel puțin 10, pot solicita o pensie minimă în condițiile descrise mai sus. Sub 10 ani de cotizare, dreptul la pensie contributivă nu există — aceste persoane pot accesa, în funcție de situație, ajutorul social garantat sau alte forme de sprijin necontributive, cu totul altfel calculate și cu alte condiții de eligibilitate.
Casa Națională de Pensii Publice actualizează periodic punctajele și stagiile de cotizare, dar responsabilitatea verificării îi revine, în practică, fiecărui asigurat. Dacă ești aproape de pragul de 15 ani și mai ai câțiva ani de muncă nerecunoscuți, există procedura de reconstituire a stagiului — cu acte doveditoare — care poate face diferența. Legea e în vigoare, calculele se aplică deja, iar un singur an de stagiu nerecunoscut poate reduce pensia lunară cu câteva zeci de lei — sumă care, înmulțită cu zece sau cincisprezece ani de pensie, devine una de mii de lei pierdute fără motiv.
