„Condițiile de pe fluviu nu permit acțiunea scafandrilor în siguranță” — au transmis autoritățile implicate în operațiunea de salvare a Reactorului 2 de la Cernavodă, după ce startul planificat pentru ora 15 a fost amânat de nouă ori în ziua de 6 august 2026.
Primele două barje încărcate cu piatră au pornit spre brațul Bala, dar scufundarea efectivă începe abia mâine. Ceasul ticăie: dacă nivelul Dunării continuă să scadă în ritmul actual — circa doi centimetri pe zi — Reactorul 2 ar putea fi oprit preventiv în trei până la patru zile, cu consecințe directe asupra rețelei energetice naționale.
De ce Reactorul 2 depinde de o barjă scufundată în Dunăre
Reactorul 2 de la Cernavodă are nevoie de apă din Dunărea Veche pentru răcire. Dunărea Veche primește apă din Dunăre prin brațul Bala, dar nivelul fluviului a scăzut atât de mult încât debitul care ajunge la centrală nu mai e suficient. Soluția gândită de autorități: patru barje scufundate blochează parțial brațul Bala și forțează apa să se redirecționeze spre Dunărea Veche. Simplu în teorie, extrem de complicat în practică.
Curenții puternici și apa tulbure au împiedicat scafandrii să lucreze în condiții de siguranță, amânând operațiunea de opt ori înainte de 6 august și o dată suplimentar chiar în cursul acestei zile. Autoritățile caută metoda prin care barjele să rămână fixe după scufundare, fără să fie deplasate de forța curentului. Cele patru barje vor fi poziționate în două grupuri: primele două în zona Pratul Bala, celelalte două la aproximativ 300 de metri distanță. Scufundarea fiecărei barje va dura între trei și patru ore.
Un câștig de 10-12 centimetri — suficient sau nu
Specialiștii estimează că, după scufundarea tuturor celor patru barje, nivelul apei ar putea crește cu aproximativ 10-12 centimetri. Nu e o soluție definitivă — e timp cumpărat până când debitul Dunării va crește natural sau până când alte intervenții vor produce efecte. Localnicii din zonă și-au exprimat deschis scepticismul, considerând că o astfel de creștere nu va schimba fundamental situația. Nu e un scepticism nefondat.
Lucrările de dragare de pe șantierul stâncii Pârjoaia — detonată anterior tocmai pentru a lărgi albia — continuă în paralel cu operațiunea barjelor. Scopul e același: să încetinească scăderea nivelului apei în zona centralei. Niciuna dintre măsuri nu e suficientă singură, iar combinația lor rămâne o cursă contra cronometru.
Decizia care urmează dacă Dunărea nu cooperează
Scufundarea primelor două barje în zona Pratul Bala începe mâine. Dacă condițiile permit, operațiunea completă ar putea fi încheiată în două zile. Monitorizarea nivelului apei după fiecare etapă va arăta dacă intervenția produce efectul scontat sau dacă situația se înrăutățește în continuare.
Dacă nivelul apei nu crește suficient după această intervenție, decizia de oprire preventivă a Reactorului 2 va trebui luată rapid — și nu aparține autorităților locale, ci Nuclearelectrica și Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Nuclear. Oprirea unui reactor nu e o simplă întrerupere de curent: implică proceduri tehnice costisitoare, scoaterea din rețea a unei capacități energetice importante și o presiune suplimentară pe restul sistemului. Operațiunea cu barje e un pariu cu timpul. Mâine vom ști dacă primul pariu e câștigat — dacă nu, întrebarea nu mai e când scufundăm barjele, ci când oprim reactorul, și asta e o întrebare cu răspunsuri incomode pentru toată lumea.