Mulți vorbitori de română fac o greșeală sistematică când se referă la mai multe șezlonguri, folosind forma „șezloange” în loc de varianta corectă. Eroarea apare mai ales în sezonul estival, când obiectele sunt frecvent întâlnite la plajă sau la piscine. Forma acceptată în limba română este „șezlonguri”, construită prin adăugarea sufixului „-uri” caracteristic substantivelor neutre și masculine.
Potrivit regulilor morfologice ale limbii române, majoritatea substantivelor în această categorie formează pluralul cu terminația „-uri”. Confuzia apare deoarece alte substantive schimbă neașteptat forma în plural — „frate” devine „frați”, „bucată” se transformă în „bucăți” — iar vorbitorii extrapolează greșit aceste modele. La aceasta se adaugă influența uzului colocvial și a variantelor regionale, care amplifică neclaritatea în comunicarea cotidiană.
Conform regulilor lingvistice, „șezlong” se comportă ca majoritatea substantivelor neutre sau masculine atunci când rădăcina cuvântului nu se modifică radical la plural. Forma de bază rămâne intactă, iar sufixul „-uri” se adaugă pentru a marca pluralul. Articolul hotărât al pluralului este „șezlongurile”. În practică, mecanismul este simplu: „șezlong” → „șezlonguri”, identic cu alte cuvinte de tip similar din limba română.
Specialiștii în limbă română remarcă că utilizarea formei greșite nu reflectă neapărat ignoranța regulilor, ci mai degrabă obiceiuri de vorbire informală. Însă în contexte formale — articole de presă, documente oficiale, comunicări publice — forma normativă „șezlonguri” este obligatorie. Dicționarele normative și textele jurnalistice confirmă această variantă ca fiind singura acceptată în limba standard.
De ce confuziile lingvistice persistă în vorbirea comună
Istoricul cuvântului ajută la înțelegerea modului în care s-a stabilizat forma de plural. „Șezlong” este un cuvânt împrumutat din limbile occidentale, iar adaptarea sa în limba română a urmat regulile generale ale substantivelor masculine și neutre. Alte cuvinte străine au fost integrate similar, formând pluralul cu „-uri” — exemplul „șezlong” nu e singular în acest sens. Observația modului în care cuvântul apare în dicționarele normative și în textele de referință confirmă această structură morfologică.
Pentru a utiliza corect termenul, vorbitorii pot reține regula simplă: substantivele masculine și neutre care nu schimbă rădăcina în plural primesc sufixul „-uri”. Aplicarea acestei principii la „șezlong” produce forma corectă „șezlonguri”. În situațiile în care există îndoieli, opțiunea sigură rămâne aceasta — reflectă structura morfologică a limbii și este varianta recomandată în uzul standard.