Ucraina distruge „Amazonul lui Putin” și 13 instalații energetice în Crimeea

„Lovituri precise”, coordonate pe timp de noapte, la 270 de kilometri dincolo de linia frontului — asta a anunțat Primul Centru Independent al Forțelor de Sisteme Fără Pilot din cadrul Armatei ucrainene după atacurile din noaptea de 2 spre 3 august. Ucraina a lovit simultan în Crimeea ocupată, în Belgorod, în Volgograd și în regiunea Vladimir, distrugând depozitul cunoscut drept „Amazonul lui Putin” și 13 instalații energetice cheie.

Atacul nu a venit din senin. Face parte dintr-o operațiune sistematică numită „Crimean Switch-Off”, derulată între 1 iulie și 2 august, prin care forțele ucrainene au distrus 177 de ținte energetice pe teritoriul rus și în Crimeea. Comandantul Forțelor de Sisteme Fără Pilot, Robert Brovdi, a declarat că unitățile sale vor continua să lovească infrastructura energetică utilizată de forțele de ocupație. Cifrele spun ceva despre scara acestei campanii: nu e un atac izolat, e o strategie deliberată de epuizare.

„Amazonul lui Putin” și universitatea din Belgorod, lovite în aceeași noapte

Cele mai spectaculoase pagube au fost raportate la Hriastovo, în regiunea Vladimir, unde se află depozitul controlat de persoane din cercul apropiat al lui Vladimir Putin — botezat de presă „Amazonul lui Putin”. Pagubele exacte nu au fost comunicate imediat, dar amploarea atacului a făcut înconjurul publicațiilor Kyiv Independent și RBC Ukraine.

Și mai e ceva. Ucrainenii au atacat Universitatea Tehnologică de Stat „V.G. Șuhov” din Belgorod — o instituție care, potrivit surselor ucrainene, dezvolta și testa drone militare bazate pe microprocesorul rusesc Milandr, un cip produs în Rusia pentru sisteme electronice integrate. Clădirea a ars. Universitatea a susținut că sistemul era destinat aplicațiilor civile — monitorizarea liniilor electrice, a rețelelor de termoficare, fotografiere aeriană. Distincția dintre civil și militar contează juridic, însă în practică, pe timp de război, granița e aproape imposibil de trasat din exterior. O rafinărie de petrol din Volgograd a fost și ea vizată, unde au fost identificate drone de tip FP-1.

Rețeaua de apărare aeriană rusă, neutralizată pe sectoare

Ucrainenii nu s-au limitat la infrastructura energetică și logistică. Potrivit aceleiași surse militare ucrainene, atacul a neutralizat elemente-cheie ale rețelei de supraveghere aeriană și de apărare antiaeriană rusești. Printre țintele confirmate: un sistem de rachete sol-aer TOR-M2 și mai multe stații radar — sistemele „Nebo”, „Gamma” și „Kasta” — situate în zonele Ieisk, Primorsko-Akhtarsk, Kamișevațkaia, Prihibskii și Șabelskoie.

Detaliul care schimbă tot: lovind aceste sisteme radar, Ucraina nu distruge doar echipamente, ci deschide temporar ferestre oarbe în apărarea aeriană rusă deasupra unor zone strategice. E o logică militară pe care ucrainenii o aplică tot mai coerent — nu atacuri spectaculoase pentru moral, ci chirurgie pe infrastructura care face posibilă apărarea adversarului. Ministerul Apărării din Rusia a declarat că forțele sale au doborât 635 de drone ucrainene în cursul aceleiași nopți, cifră greu de verificat independent.

Ce urmează după operațiunea „Crimean Switch-Off”

Comandantul Brovdi a fost explicit: atacurile continuă. Operațiunea nu are o dată de încheiere anunțată, iar modelul ales — lovituri repetate, sistematice, pe infrastructura energetică — sugerează că Ucraina mizează pe acumularea efectelor în timp, nu pe un singur atac decisiv. Crimeea ocupată rămâne prioritatea declarată, cu o importanță strategică dublă pentru Rusia: baza Flotei Mării Negre și simbolul anexării din 2014 — prima cucerire teritorială rusă în Europa după cel de-al Doilea Război Mondial.

Cu fiecare instalație distrusă în Crimeea, Ucraina lovește deopotrivă în capacitatea militară și în narațiunea că peninsula e un teritoriu inatacabil. „Crimean Switch-Off” nu e doar un nume de operațiune — e un mesaj trimis atât Moscovei, cât și partenerilor occidentali: Ucraina poate proiecta forță în adâncimea teritoriului rus, consistent și metodic. Ce efecte va produce asta la masa negocierilor — dacă va exista vreodată una — e întrebarea la care nu există încă răspuns.

Lasă un comentariu