Sorin Ivănescu are 51 de ani, lucrează la o fabrică auto din Drăgășani și face un ocol de un kilometru în fiecare zi ca să nu treacă pe lângă blocul în care a locuit. L-a pierdut pentru 35.000 de lei. Împrumutați de la un IFN. Nerestituiți la timp.
Povestea lui nu e singulară. În primele trei luni ale acestui an, românii au împrumutat de la instituții financiare nebancare aproape 15 miliarde de lei — mai mult decât în aceeași perioadă din 2025 și mai mult decât din credite bancare de nevoi personale. Aproape un sfert de milion de oameni aveau restanțe la astfel de instituții la finalul anului trecut, în creștere neîntreruptă din 2020 încoace. Cifra asta merită citită cu atenție.
Cum ajungi să pierzi o casă pentru un împrumut mic
Sorin a luat banii inițial ca să acopere alte credite, unele contractate din cauza unor probleme de sănătate. Cercul s-a strâns repede. Când nu a mai putut plăti nici împrumutul de la IFN, a primit o notificare: dacă în șapte zile nu achită integral suma de 35.000 de lei, va fi executat silit. N-a putut. A luat doar hainele. Mobila a lăsat-o. „Nici nu îmi mai vine să trec pe strada asta. Îmi pare rău, parcă am muncit 31 de ani degeaba”, spune Sorin.
Mecanismul e simplu și tocmai de aceea periculos. La un IFN obții bani rapid, cu documente puține, fără birocrația unei bănci. Termenele de rambursare sunt scurte — trei, șase luni, maximum un an. Dobânda pare mică la prima vedere, dar se aplică pe perioade atât de scurte încât ajungi să dai înapoi de două, trei ori suma împrumutată. Maria, o asistentă medicală din București care a acceptat să vorbească doar sub anonimat, a calculat că pentru 10.000 de lei ar trebui să plătească de 20 de ori dobânda. Și mai e ceva: spre deosebire de bănci, care în unele cazuri acceptă negocierea, niciun IFN nu a vrut să discute cu clienții aflați în dificultate. Peste 600 de oameni care nu mai puteau plăti au cerut ajutor în prima jumătate a anului. Toți au primit același răspuns: zero.
Profit de două miliarde, în timp ce clienții rămân fără nimic
IFN-urile au înregistrat anul trecut un profit de peste două miliarde de lei — o creștere de 200% față de acum șase ani, performanță care depășește media economiei românești. Nu e o coincidență că profitul lor a crescut exact în perioada în care numărul restanțierilor a urcat constant. Cătălin Dumitrescu, director general al unei platforme de analize financiare, explică de ce cererea crește: „Anumite persoane nu mai au loc de muncă, anumite persoane sunt afectate de rata inflației sau de scăderea veniturilor. În aceste condiții au nevoie de bani pe perioade foarte scurte. În loc să mergi la bănci, te duci către IFN-uri.”
Concret, totalul datoriilor restante către IFN-uri a ajuns la două miliarde și jumătate de lei — echivalentul a 4.000 de apartamente cu două camere în marile orașe. Nu e o statistică abstractă. E numărul de locuințe care pot fi executate silit dacă lucrurile merg prost.
Ce rămâne după un împrumut greșit la IFN
Maria trăiește cu salariul lichiditat lunar de IFN pentru achitarea datoriei. Extrasul de cont arată 0,27 de lei după ziua de cinci. „Sunt zile în care poate nu mănânc”, spune ea. „Cred că poate mor și nu reușesc să plătesc.” Problema reală e că sistemul e construit legal, transparent pe hârtie, și totuși devastator în practică pentru oricine nu citește contractul cu atenție înainte să semneze. Dobânda anuală efectivă la unele IFN-uri depășește 1.000%, ceea ce e legal în România atâta timp cât e scris în contract. Nicio lege nu obligă instituția să explice oral ce înseamnă asta în bani reali.
Sorin trăiește acum într-o locuință închiriată și evită o stradă. Maria speră să trăiască destul cât să închidă datoria. Cei 250.000 de restanțieri nu au un termen comun, o decizie anunțată, o lege în lucru care să le schimbe situația. Au contracte semnate și dobânzi care curg — și un sistem care, deocamdată, nu îi obligă pe creditori să explice nimic mai mult decât ce scrie cu litere mici.
