Un port din Egipt a fost lovit joi, 31 iulie, cu drone — prima dată când Cairo este atras direct în conflictul dintre SUA și Iran. Atacul nu a fost revendicat, nu au fost raportați morți sau răniți, dar mesajul trimis de Teheran a fost cât se poate de limpede: războiul poate ajunge oriunde.
Cum s-a ajuns aici are o logică pe care Teheranul o aplică metodic de câteva luni. De fiecare dată când o țară din regiune a permis armatei americane să opereze de pe teritoriul ei, Iranul a lovit fie direct, fie prin intermediul milițiilor pe care le finanțează și le înarmează. Statele din Golful Persic au simțit deja asta pe propria piele. Acum, avertismentele au ajuns în Europa.
Bulgarii, puși față în față cu o decizie costisitoare
La începutul lunii iulie, parlamentul bulgar a aprobat o propunere a guvernului prin care armata americană poate utiliza o bază aeriană de pe teritoriul țării pentru a sprijini operațiunile din Orientul Mijlociu. Decizia a trecut fără prea mult zgomot, tratată ca o chestiune de rutină în cadrul alianței NATO. Iranul nu a văzut-o la fel.
Abbas Araghchi, ministrul iranian de Externe, a sunat-o personal pe omologa sa bulgară, Velislava Petrova-Chamova, și i-a transmis un mesaj fără echivoc. „Iranul se așteaptă ca guvernul Bulgariei să își reconsidere urgent decizia”, a declarat Araghchi. Și a adăugat că Republica Islamică „nu va ezita să își apere interesele și securitatea națională împotriva oricărei agresiuni sau acte ostile și că orice parte care participă în vreun fel la acte de agresiune împotriva Iranului va purta responsabilitatea pentru consecințe.” Nu e un limbaj diplomatic. E un ultimatum.
Ce înseamnă asta pentru Bulgaria merită spus clar: o țară membră NATO, cu baze pe care alianța le folosește activ, primește un avertisment direct din partea unui stat care tocmai a atacat un port egiptean cu drone. Bulgaria nu e în Orientul Mijlociu, dar decizia ei o aduce în ecuație.
Ciprul, același script
Concomitent, Araghchi a purtat o convorbire separată cu ministrul cipriot de externe, Constantinos Kombos. Mesajul a fost similar: Teheranul cere ca bazele militare britanice din Cipru să nu fie folosite pentru atacuri asupra Iranului. Kombos a răspuns că guvernul cipriot a primit asigurări din partea Regatului Unit că bazele respective nu vor fi folosite împotriva niciunei țări. Formal, răspunsul închide subiectul. Practic, nu prea, fiindcă asigurările date la nivel diplomatic nu sunt garanții militare.
Ciprul nu e membru NATO, are o relație complicată cu Rusia și o geografie care îl pune în mijlocul oricărui conflict din estul Mediteranei. Un avertisment iranian adresat Nicosia nu e pur simbolic.
Dronele din Egipt și logica extensiei conflictului
Atacul asupra portului egiptean de joi schimbă ceva. Egiptul nu e un actor al conflictului — a condamnat public atacurile iraniene asupra statelor din Golf și a servit drept intermediar diplomatic în negocierile din primele luni ale războiului. Cu toate astea, un terminal de gaze naturale lichefiate de pe teritoriul său a fost lovit. Un cercetător senior de la Institutul Regal al Serviciilor Unite din Londra, RUSI, a explicat pentru CNN: „Iranienii vor să transmită mesajul că au capacitatea de a merge mult mai departe cu războiul dincolo de granițele țării lor.”
Atacul a fost executat probabil de o milițe aliată, nu de armata iraniană direct — ceea ce îi oferă Teheranului acoperire, dar mesajul ajunge același. E prima dată când Cairo e implicat direct, iar asta contează: Egiptul controlează Canalul Suez, are cea mai mare armată din lumea arabă și relații strânse cu Washington. Dacă Teheranul a ales să lovească acolo, chiar și printr-un intermediar, înseamnă că pragul de escaladare a coborât vizibil.
Sofia nu a comunicat public nicio decizie după convorbirea telefonică cu Araghchi. Parlamentul bulgar ar putea fi chemat să revoteze chestiunea bazei aeriene dacă presiunea politică internă crește. Războiul dintre SUA și Iran nu mai e o poveste din Orientul Mijlociu. A ajuns la granița NATO, iar Bulgaria are acum câteva zile bune să decidă dacă răspunsul dat la telefon va rămâne același și în scris.
