„Presiunea a fost foarte mare pentru că am fost prima femeie prim-ministru și să știți că încă există misoginism în România”, a declarat Viorica Dăncilă într-un interviu recent. Fostul premier a vorbit deschis despre ce a însemnat să conduci un guvern când o parte din colegii de partid abia dacă te acceptau în funcție.
Dăncilă a fost prim-ministru între ianuarie 2018 și noiembrie 2019, perioadă marcată de tensiuni politice acute, proteste de stradă și, în final, o moțiune de cenzură care i-a pus capăt mandatului. Ceea ce face declarațiile ei acum interesante nu e atât nostalgia, cât concretețea — nu vorbește în termeni vagi despre dificultăți, ci numește mecanismele care au măcinat-o.
Misoginismul ca instrument politic
„Aveam colegi care îmi spuneau: muncești foarte mult, te implici, ești foarte strictă, foarte corectă, dar ești femeie”, a relatat Dăncilă. Fraza merită citită de două ori. Nu e o acuză adusă adversarilor politici, ci propriilor colegi de partid, care îi recunoșteau competența și tot nu o acceptau deplin în rol.
Dăncilă a preluat conducerea PSD în octombrie 2019, la scurt timp după ce guvernul ei căzuse, devenind prima femeie care a condus cel mai mare partid din România. Apropierea alegerilor prezidențiale din toamna lui 2019 a adăugat un strat suplimentar de tensiune internă într-un partid deja fragmentat. „A fost o perioadă extrem de complicată, mai ales că se apropiau alegerile prezidențiale și presiunea a crescut”, a spus ea. Ura publică despre care vorbește nu venea doar din afara partidului.
Trădarea care a durut cel mai mult
Moțiunea de cenzură împotriva guvernului Dăncilă a trecut în octombrie 2019 și cu voturile a cinci deputați PSD. Sunt detalii pe care ea nu le omite și nu le atenuează. „Atunci când ești trădat de cei din interior, din casă, de cei pe care i-ai sprijinit… Doi dintre ei au fost răsplătiți, au ajuns deputați și trei au fost nominalizați ca președinți de agenții”, a declarat fostul premier. Concret și acid — cifrele există în stenogramele de vot și sunt verificabile.
Asta e, de fapt, partea care contează cel mai mult din tot ce a spus. Nu căderea în sine, ci motivul: nu interesul național, ci jocuri de putere internă. „Știam că trebuie să plec, dar atunci când această plecare s-a făcut din dorința unora de a lua puterea în partid și nici măcar nu a fost folosită în interes național, ci în scop personal”, a adăugat ea. E o critică la adresa modului în care PSD funcționează intern — venită tocmai de la cineva care a stat în centrul acelui mecanism.
Viața după Palatul Victoria și ce urmează
După retragerea din funcție, Dăncilă spune că viața a devenit mai liniștită, fără să fie inactivă. Familia a câștigat timp — o mărturisire pe care o fac rar politicienii români, că funcția publică înseamnă aproape inevitabil că cei de acasă pierd. „În perioada în care am ocupat funcția de premier, familia a fost în plan secund”, a recunoscut ea fără nicio tentativă de înfrumusețare. A adăugat că jurământul depus pe Constituție și pe Biblie nu expiră odată cu mandatul: „Acest jurământ este pentru întreaga viață.”
Viorica Dăncilă nu mai deține nicio funcție publică în prezent și nu a anunțat vreo intenție electorală. Doar că interviul acesta, cu detaliile sale neobișnuit de precise despre trădări interne și misoginism în propriul partid, sună mai degrabă a pregătire de revenire decât a bilanț final. Rămâne o întrebare deschisă: PSD, partidul care a format-o și apoi a răsturnat-o, îi mai poate oferi vreun rol — sau ea și-l va crea singură.
